Mustar

18 iulie 2008

Blogul meu s-a nascut din joaca in urma cu cateva luni si a avut ca prima descriere: "Am declarat razboi aditivilor alimentari!"

Primul impuls a fost sa postez doar retete cu ingrediente naturale si sa subliniez asta la fiecare pas. Am vrut sa atrag atentia oamenilor asupra a ceea ce mananca. In timp insa am descoperit blogurile unor fete-femei minunate in fata carora m-am plecat si de la care am cautat sa invat eu cat mai multe. Am constatat ca oamenii de bun simt nu trebuie sensibilizati pentru ca ei stiu foarte bine la ce riscuri isi expun familiile daca le hranesc ghidandu-se doar dupa reclamele tv. Un exemplu este chiar articolul postat de Marilena acum cateva zile.

.......Am ascultat imdemnul Irinei si ne-am cumparat o masina de facut paine de care suntem extrem de multumiti. Acum piinea noastra este gustoasa, hranitoare, si are diverse forme si culori (pregatim paine neagra, alba si graham). De la Irina, romanca noastra din Franta care are un blog intitulat "Invat sa gatesc" desi in opinia mea ar trebui sa il numeasca "Ii invat pe altii sa gateasca" am preluat reteta pentru "pate de casa". Rezultatul este un pate gustos si fara nici o legatura cu cel din comert.

.........Si lista poate continua ...... dar astazi am avut o noua experienta frustranta. Am hotarat sa mancam la cina "Hot-dog" cu chifle facute in casa si pentru ca am constatat ca nu mai avem mustar am coborat la cel mai apropiat magazin sa cumpar. L-am platit si in drum spre casa am citit eticheta : contine apa, mustar, sare, amidon sau fibre, acidifiant (acid citric, acid acetic), indulcitor (zaharina), colorant (tartrazina), conservant (benzonat de sodiu), condimente

• despre tartrazina citim in Jurnalul National: Utilizarea pe scară largă a tartrazinei in SUA a fost contestată de specialişti, mai ales că s-a arătat prin studii că peste 0,12% din populaţie este alergică la acest aditiv alimentar. In schimb, in Norvegia este interzis. In Germania şi Austria, pănă in 1994, folosirea tartrazinei era pedepsită prin lege, tocmai din cauza efectelor nocive pe care le are asupra sănătăţii. Printre reacţiile constatate se numără anxietate, migrene, depresie clinică, tulburări de vedere, stări de slăbiciune, tulburări de somn.
• despre benzonatul de sodiu gasim un articol in ziarul Ziua numit "Otrava din conserve n-are lege" in care acest aditiv este clasificat drept produs cancerigen
• despre zaharina citim peste tot ca e dulce si pare inofensiva dar s-a demonstrat ca poate provoca cancerul

si atunci nu pot sa nu ma intreb: chiar nu putem avea incredere in nici un produs din comert ? De acord, pregatim in casa cat mai multe mancaruri dar e clar ca nu putem pregati totul si daca un banal borcan cu mustar poate sa contina atatea ingrediente toxice nici nu vreau sa ma gandesc ce pot sa contina salamul, branza topita sau alte produse mai complexe .....



Mustarul, asa cum l-a lasat Dumnezeu :

Varietatea alba (Brassicaceae alba) este rezistenta, crescand pana la 80 cm, cu tulpini paroase si frunze lobate. Florile galben-aprins produc pastai paroase, lungi de 2,5 – 5 cm, fiecare continand aproximativ 6 seminte.

Mustarul negru (Brassicaceae nigra) este o planta mai mare decat mustarul alb, atingand 1 m inaltime. Unele varietati ajung chiar la dublul acestei inaltimi. Florile sunt mai mici, si de asemenea si pastaile fructelor (2 cm). Pastaile sunt netede si bombate, continand pana la o duzina de seminte. Din cauza inaltimii, mustarul negru nu se poate culege mecanizat, iar pentru ca pastaia se sparge foarte usor cand este coapta, se pierde prea mult pentru a fi atractiva pentru cultivatorii comerciali. Prin urmare, a fost aproape complet inlocuit cu mustarul brun.
Mustarul brun (Brassicaceae juncea) este similar ca dimensiuni mustarului negru. Frunzele acestuia sunt late si rotunjite la baza, subtiindu-se spre varf, iar pastaile sunt lungi de 3 – 5 cm.
Pastaile de mustar trebuiesc recoltate inainte de a exploda, adica atunci cand sunt aproape complet dezvoltate, dar nu coapte.

Descrierea condimentului

Semintele uscate nu au nici un fel de parfum, dar dupa ce sunt mestecate o vreme elibereaza un gust iute-patrunzator
Mustarul alb (Brassica alba sau Brassica hirta) are seminte rotunde, dure, de culoarea paiului. Pielita exterioara este decojita inainte de comercializare. Cu gustul sau mai ponderat si durabilitatea sa, este cel mai utilizat pentru a produce mustarul generic, si pentru muraturi.
Mustarul negru (Brassica nigra) are seminte rotunde si dure, variind la culoare de la cafeniu inchis pana la negru; este mai mic, si mult mai iute decat cel alb.
Mustarul brun (Brassica juncea) este similar ca dimensiuni celui negru, si variaza la culoare de la brun deschis la brun inchis. Este mult mai iute decat cel alb, dar mai putin decat cel negru.
Semintele de mustar nu au nici o aroma; gustul lor este iute.

Pregatire si depozitare

In majoritatea mirodeniilor pentru muraturi se includ semintele intregi. De asemenea, semintele se pot praji intregi, pentru a fi folosite in anumite mancaruri. Pudra de mustar este de obicei facuta din seminte de mustar alb, si deseori numita faina de mustar. Cand este uscata, este la fel de lipsita de gust ca si amidonul alimentar – amestecat cu apa rece, devine iute dupa aproximativ 10 minute, cand o glucizida si o enzima au ocazia sa reactioneze chimic. Nu se foloseste apa fierbinte, pentru ca distruge enzima; nu se foloseste otet, pentru ca acesta opreste reactia chimica, impiedicand ca gustul sa se dezvolte complet. Odata ce s-au format uleiurile esentiale, se pot adauga alte ingrediente pentru a spori gustul: suc de struguri, suc de lamaie, bere, cidru sau vin, sare, ierburi, etc.

Etimologie

Termenul german “Senf” este imprumutat din latinescul “sinapi”, ca si denumirea englezeasca “senep” (prepararea mustarului a fost introdusa in Europa centrala si nordica de romani). Acelasi cuvant este gasit si in limba greaca “sinapi”, dar originea acestuia nu este cunoscuta cu precizie (probabil egipteana).
Denumirile “mustar” in romana, “mustard” in engleza, “moutarde” in franceza si in alte limbi deriva din latinescul “mustum”, care inseamna must.

sursa fotografiilor si informatiilor este aici

Fructe si legume cancerigene

04 mai 2008

Aveti mare grija la ceea ce cumparati din piata !!!




Cele mai frumoase marfuri din galantar sunt si cele mai otravitoare * In special cele care provin din Turcia, Olanda si Israel, acolo unde se practica agricultura intensiva.
Romania importa legume si fructe produse prin mijloace dubioase ce pun in pericol chiar viata consumatorilor. Multe substante, introduse prin tehnologii moderne in aceste produse, provoaca diverse forme de cancer, tulburari hormonale si alte grave afectiuni organismului uman. Legumele si fructele sunt o sursa inegalabila de minerale, de care organismul uman are mare nevoie. Plecand de la acest adevar, tehnologiile de cultivare s-au modernizat atat de mult, in scopul producerii unor recolte-record, incat multe alimente au devenit periculoase pentru sanatate, cu toate ca aspectul lor a fost perfectionat. Asa se face ca tara noastra importa la greu legume si fructe in special din Olanda, Turcia si Israel.
Dar, cel mai inexplicabil dintre toate este importul de legume din Israel, stiut fiind faptul ca relieful acestei tari este nisipos si stancos. Ca sa produca legume aromate si aspectuoase, israelienii au importat pamant si l-au pus in ladite. Asa au reusit sa produca astfel de alimente, ce n-au crescut niciodata in Tara Sfanta. Desigur, respectivul pamant este tratat chimic in permanenta, pentru a putea rodi.

• Capsuni iradiate

Legumele si fructele sunt tratate chimic pentru a asigura o productie mare, pentru a rezista mai mult si a-si pastra aspectul de proaspat in galantare. De exmplu, Romania importa capsuni iradiate, al caror proces de coacere este stopat prin acest procedeu. Pietele noastre au fost penetrate de lubenite (pepeni verzi) injectate pentru grabirea coacerii. Acest procedeu a fost asimilat si de unii producatori care activeaza la noi. Riscul cancerigen pe care il presupune agricultura intensiva consta in utilizarea ingrasamintelor chimice, cu predilectie cele azotoase. Datorita gestionarii incorecte si abuzive a acestei tehnologii, plantele acumuleaza cantitati mari de azotati, ce se transforma in azotiti si apoi in nitrozamine - substante deosebit de cancerigene.

• Atac la creier

Specialistii au ajuns la concluzia ca intre excesul folosirii pesticidelor si tulburarile de comportament (hiperactivitatea si autismul), inregistrate in special in randul copiilor si adolescentilor, exista o foarte stransa legatura. Totodata, expunerea la rezidiile pesticidelor are legatura cu dezvoltarea necorespunzatoare a creierului si a sistemului nervos. Aceste toxine sunt banuite a fi responsabile in aparitia diverselor forme de cancer si a unor grave tulburari hormonale. Dovleceii si castravetii tratati chimic contin niveluri ridicate de pesticide cancerigene. Chiar daca anumite substante au fost interzise in cultivarea acestor legume, otravurile au ramas in sol, noile productii fiind, de asemenea, contaminate. Alimentele din categoria legumelor si fructelor care contin cel mai ridicat nivel al rezidiilor de pesticide sunt considerate a fi: strugurii, spanacul, rosiile, piersicile, merele si perele, dovleceii de iarna, capsunile, bananele, mazarea, fasolea verde si broccoli. Pentru diminuarea riscurilor la care se expun, consumatorii trebuie sa inlature coaja acelor legume si fructe banuite a fi periculoase pentru sanatate, chiar daca in acest mod se pierd o multime de minerale si vitamine. Iar atunci cand procedeul recomandat nu este posibil, alimentele trebuie sa fie foarte bine spalate, inclusiv cu detergenti speciali produsi recent in Comunitatea Europeana.

• Coaja e cea mai periculoasa

Dintre cele mai periculoase elemente chimice de sinteza, produse pe baza de pesticide, mentionam E 230 (difenil), E 231 (ortofenil) si E 233 (tiabendazol). Aceste pesticide, injectate in coaja fructelor, sunt utilizate pentru protejarea citricelor de mucegaiuri, boli, daunatori si pastrarea aspectului in timpul transportului si comercializarii. Ele provoaca alergii in urma atingerii fructelor si chiar hemoragii interne. Un sfat pe care ni-l dau specialistii este acela de a nu consuma coaja citricelor in diverse preparate - cum sunt prajiturile, coliva, torturile si alte dulciuri -, pentru a le aromatiza. In UE nu se foloseste acest procedeu, motiv din care E 230, E 231 si E 233 nici n-au fost interzise. Substanta organica numita etilena este un bioregulator vegetal ce modifica cresterea, nutritia si rezistenta organismelor, producand stimulari, inhibari sau modificari calitative ale cresterii si dezvoltarii plantelor. Ea stimuleaza coacerea fructelor carnoase, influenteaza procesul de imbatranire a plantelor si inhiba diviziunea celulara. Retardantii stopeaza sau incetinesc cresterea organelor vegetative, in special a tulpinilor si lastarilor laterali, stimuland inflorirea si fructificarea.

articolul a aparut in ziarul ZIUA si poate fi citit in intregime : aici