Va spuneam anul trecut ca am inceput sa renovam casa de la tara. Iarna ne-a tinut in loc dar cum maine e 1 Martie si vremea e in incalzire am demarat "Campania 2010". Am inceput cu camera de la strada sau "odaia de la drum" :
Asta e odaia mea preferata. E luminoasa, calduroasa iarna si racoroasa vara, are geamuri mari si imi place sa le las pe aerisire primavara cand infloreste salcia din fata casei:
Trebuie sa refacem tavanul, sa gletuim si vopsim peretii, sa restauram usa (initial ne gandeam sa o inlocuim dar am vorbit cu un tamplar care a zis ca e pacat sa o inlocuim) si sa raschetam si paluxam parchetul.
Aici sunt ceva probleme pentru ca nu a fost tratat deloc si are multe portiuni unde e mancat de carii:
Ce ziceti? Se mai poate repara? Am ceva emotii in privinta asta... si a faptului ca la final n-o sa arate chiar asa cum mi-as dori pentru ca mama mea nu renunta nici in ruptul capului la lucrurile vechi si inutile.Cred ca toate mamele sunt la fel.
Stau de multe ori si ma intreb pana unde poate merge superficialitatea oamenilor? Aud tot mai des spunandu-se cum ca romanii sunt prosti, cum ca Romaina e o tara infecta in care mitocania are rang de arta, cum televiziunea e plina de scandal si pornografie doar pentru ca romanilor asta le place, etc, etc, etc
Nu stiu ce ar fi gandit si simtit toti oamenii astia (actualmente scarbiti) daca s-ar fi nascut intr-o tara din lumea a treia in care oamenii mor realmente de foame, in care copii merg la scoala desculti sau nu merg deloc, in care soselele nu au gropi pentru ca nu exista...
Sigur ca rationamentul asta nu e unul sanatos. Progresul e benefic in aproape toate formele iar pentru a progresa trebuie sa ne comparam cu cei mai avansati si mai civilizati decat noi. Economic si politic mai avem multe de invatat de la "vestici" dar social, uman avem zeci, sute, mii de modele chiar aici! Printre noi!
Satul meu natal a nascut multi oameni de valoare printre care si o soprana de exceptie care canta acum pe marile scene internationale dar care isi cunoaste foarte bine radacinile si se intoarce constant "acasa". Cel putin la fiecare sarbatoare a Pastelui e aici, in bisericuta noastra, si canta impreuna cu tanti Leana. O romanca adevarata dar... tanti Leana e unul din modelele de care va vorbeam mai sus: ea e o MARE ANONIMA. Acum e in varsta si nu se poate deplasa dar mi-o amintesc trecand pe strada cu capul plecat, imbracata in haine sobre, purtand mereu broboada si avand intr-o mana oala cu tamaie. Mi-o amintesc si in biserica (la lumanari). Tanti Leana e un adevarat model de bunatate, de blandete, de modestie... si asta fara sa fi avut o viata prea fericita.; un model de bunavecinatate, de respect pentru tot ceea ce inseamna fiinta umana, un om asezat cu bunastiinta in slujba comunitatii (chiar daca aceasta e una restransa si rurala).
Si... ar fi avut motive sa fie mandra si scarbita de conditia ei pentru ca tanti Leana are o voce ..."de aur".
La pomenirea tatalui meu am lasat camera sa inregistreze slujba. Postez aici un mic fragment.
Si sunt sigura ca nu e unica. De asta am si pus titlul la plural. Sunt multi oameni adevarati printre noi. Trebuie doar sa avem ochi sa-i vedem. Si dupa ce o sa-i vedem pe ei o sa vedem si alta fata a Romaniei pentru ca din punctul meu de vedere Romania nu inseamna infrasctructura, nu se cuantifica in numarul calculatoarelor pe cap de locuitor si nici in alti indicatori ai U.E. Romania e ROMANIA!
Nu va strambati! Mancarea asta face parte din acele terciuri incredibil de gustoase si satioase. A fost prima oara cand am gatit si gustat lintea. Ce sa va zic? M-a coplesit. E mult mai gustoasa decat inrudita mazare si in plus este foarte nutritiva, usor digerabila, bogata in fibre, etc... Despre continutul si proprietatile ei puteti citi aici iar reteta care m-a ghidat la in bucatarie este aici.
Am lasat lintea la inmuiat peste noapte. Am pus-o la fiert impreuna cu cartofi taiati cuburi:
Separat am calit usor ceapa impreuna cu morcov ras si ardei gras tocat marunt, am stins cu zeama in care a fiert lintea.
Am fiert orezul separat. Le-am amestecat apoi pe toate pentru a-si imprumuta aromele si am lasat mancarea sa mai scada. Am dres-o cu marar, putina sare si foarte putin piper.
Iertare pentru cei care tin post! Promit ca de maine postez doar retete cu legume insa pentru ca v-am aratat friptura de miel pregatita de sotul meu drag o sa va arat si piureul de cartofi pe care la noi in casa doar el il pregateste.
Ingrediente:
1 kg cartofi
un praf sare
1/4 pachet unt
o cana lapte
Mod de preparare: Cartofii se curata de coaja, se taie cubulete si se fierb:
se paseaza bine:
Intre timp laptele se pune la foc (Sfat: nu adaugati niciodata laptele rece pentru ca va innegri cartofii)
Pregatiti friptura (noi facem destul de des pirjoale):
adaugati peste cartofi untul:
amestecati si dupa ce untul a fost inglobat de cartofi se poate adauga laptele (treptat):
vasul cu piure se pune pe foc pentru cateva minute, timp in care se mesteca bine:
Gata:
Se serveste cu fripurici sau chiftelute din legume si cu salata de varza murata (preferata mea):
O varianta de ardei umpluti pentru cei care vor sa isi pastreze sanatatea si iubesc combinatia ardei-carne.
Am pus in compozitia pentru umplut legumele crude si maruntite (inclusuv ceapa si prazul), am condimentat doar cu foarte putina sare si... cam atat fata de o reteta clasica. Fotografiile sunt facute in vara trecuta. Ardeii erau proaspeti si parfumati. Saptamana trecuta insa am umplut ardei congelati in lada. Au fost aproape tot atat de gustosi! (ordinea fotografiilor e inversa, imi cer scuze)
Pastele se fierb in apa cu sare. Rosiile in bulion se amesteca cu usturoiul si ardeiul iute, se adauga uleiul si se lasa sa se marineze la loc racoros (eu l-am lasat 1 ora). Se amesteca pastele cu sosul si se stropesc din plin cu busuioc.
La checul asta am pierdut reteta originala dar imi amintesc ca l-am facut din albusuri de ou, cacao isi martipan de casa iar deasupra am pus o glazura de ciocolata:
Se curata si se taie bucati 4 cartofi mari. O jumatate kilogram ciuperci se spala foarte bine, se curata de codite se sareaza bine si se pune la prajit in ulei intr-un vas acoperit (sarea face sa iasa zeama din ciuperci dar dupa cateva minute zeama e absorbita din nou semn ca ciupercutele sant gata):
In acelasi vas se pun la prajit cartofii.
Se amesteca bine si se lasa la prajit dar de aceasta data cu vasul descoperit. Se aseaza linga ciupercute si se stropeste totul cu mujdei de usturoi.
Pulpele se curata, se portioneaza si se pirlesc putin. Se aseaza apoi intr-un vas impreuna cu condimentele, zeama fructelor si uleiul si se lasa la marinat cit mai mult timp (se poate lasa si 1 zi).
Se pune carnea in cuptor impreuna cu marinata si cateva linguri de ulei in plus. Noi am intors bucatile si pe partea cealalta pentru a se rumeni frumos.
Garnitura noastra a fost din gogosi cu sote de mazare:
(tot din ciclul postari pierdute si regasite pe wordpress)
In ultima vreme am folosit la gatit ulei de palmier. Acum se gaseste in orice supermarket si costa aproximatin 18 lei bidonul de 3 litri. La prajit acest ulei se comporta foarte bine. Am si uitat cum e sa fie fum in bucatarie.
Pentru clatite se amesteca foarte bine 2 linguri ulei de palmier cu un praf sare, un pahar apa minerala (sau obisnuita) si faina cat sa fie o compozitie de consistenta unei smantani. Se lasa sa se odihneasca aluatul si apoi se coc din el intr-o tigaie de teflon clatite. Cind nu e post se mai adauga in compozitie 2 oua (galbenusurile la inceput si albusurile batute spuma la final).
Se ung clatitele cu sirop gros de fructe (in cazul nostru sirop de capsuni facut in casa).
O sa va arat cum se prepara corect carnea de miel pentru a fi gustoasa dar trebuie sa precizez ca ea a fost pregatita in intregime de sotul meu.
Carnea se portioneaza si se condimenteaza doar cu busuioc, rozmarin maruntit si putina sare. Se stropeste cu un pahar de vin si se lasa la macerat pentru 2-3 ore.
Se pune apoi intr-o tava impreuna cu 2 pahare de apa si se lasa la foc mediu in cuptor pana prinde crusta la suprafata.
Se serveste cu un soi de mujdei facut din usturoi verde si smantana.
1 lingurita praf de copt stins cu 1 lingurita zeama de lamaie
1 cana faina
1 cana nuci macinate sau alune
Mod de preparare :
Se caramelizeaza jumatate din cantitatea de zahar, se adauga restul de zahar iar apoi apa si cacaoa. Se fierbe pina se obtine un sirop grosut care se lasa sa se raceasca. Se adauga apoi uleiul, praful de copt, taratele si faina. Compozitia este destul de consistenta. Se aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se lasa la cuptor ~45 minute la foc mediu. Se taie dupa ce se raceste putin in bucati potrivite. Am preparat de mai multe ori reteta asta si nu a dat gres niciodata. E simpla, are putine ingrediente si totusi e foarte gustoasa. In plus e si sanatoasa !!!
Sau Iarna II, pentru ca tot sotul meu mi-a adus aceste imagini. De data asta insa sunt facute de o persoana care urmeaza un curs de arta fotografica. Sper sa va placa!
” Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra impotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu maretia ta, pângaresti pamântul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine – aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!”
:
