Dar din dar

Cand traiesti intr-o comunitate mare de oameni (fie chiar virtuala) si intri zilnic in contact cu ei ajungi sa traiesti o parte din viata lor. Chiar dac nu gasesti intotdeauna cuvantul(ele) potrivit(e) pentru a le arata ca le esti aproape e imposibil sa nu traiesti alaturi de ei spaime, dezamagiri, fericire, iubire...

In ajunul Craciunului o colega de serviciu a adus pe lume un baietel frumos ca un ingeras dar cu o malformatie la inima. Nu va pot descrie toate trairile pe care le-am avut (in grup) pentru aceasta mamica si puiul ei. Asteptam mereu vesti, mamica nu ni le putea da pentru ca plangea continuu. La un moment dat se punea problema unei operatii in Italia dar asta implica niste costuri uriase. Ma gandisem chiar sa ii cer acceptul pentru a spune aici povestea ei (a lor) si a va ruga sa ii ajutam. Pana la urma se pare ca lucrurile tind catre normal. Micutul a fost botezat in spital si poarta numele a doi mari Sfinti care l-au ajutat sa suporte o operatie in piept la nici o luna de viata (operatie facuta pana la urma la Targu-Mures de niste medici exceptionali). Dupa multe zile indurerate mamica lui a trait fericirea de a-l vedea mancand si respirand singur iar in momentul in care a avut voie sa stea langa el, la reanimare, puiul a strans-o de deget cu manuta si nu vroia sa-i dea drumul ...

In 13 ianuarie s-a nascut si nepotica mea. Astazi (in urma cu cateva ore) am vazut-o prima oara.  E o dulceata de fata si ii urez "Bun venit pe lume, Maria!"

Au mai fost si parti rele cu stressssss si multa munca la birou (extrem de extenuanta) care m-a adus in stadiul de leguma: o varza sau o conopida (nu ma hotarasc) incapabila sa mai posteze ceva pe blog si sa mai comunice cu persoanele dragi. Pentru asta va rog sa ma iertati! Am primit premii de la Elena, Ana (cea draguta care ma premiaza mereu si tot mereu ma iarta pentru ca nu ma invrednicesc sa te ridic...), Mariana, Laura si nu mai stiu daca am uitat pe cineva. Premiile fac parte din fericirea "vietii de grup",  au venit neconditionat si m-au scos putin din starea "plutitoare" in care ma gaseam.Va multumesc!

In schimbul acestor frumoase premii vreau sa va ofer si eu o particica din mine. Cand privesc in urma imi dau seama ca cea mai frumoasa perioada a vietii mele a fost perioada studentiei. Si cum in vremea aceea cluburile erau foarte putine iar banii de buzunar si mai putini ne delectam cu muzica de ghitara. Cateva cantece devenite laitmotiv erau melodiile lui Dan Zorila. Nu stiu cat de bine il cunoasteti pe el sau muzica lui dar am gasit pe youtube cateva clipuri. Va las sa le ascultati pentru ca oricum nu sunt prea coerenta si mi s-au sters si literele de pe taste asa ca scriu, sterg si tot asa...
Sunt melodii de dragoste si vi le ofer cu toata dragostea mea: