Din ciclul "Continuam traditia!" va prezint astazi laptele acru batut in putinei si procesul de obtinere al untului. Sotul meu a avut norocul sa intalneasca un negustor care vindea putinele, putinee si alte obiecte de lemn asa ca de aici pana la a obtine unt in casa nu a mai fost decat un mic pas. Am gasit o doamna de incredere care are o vaca Holstein si am cumparat 4 litri de lapte acru. Putineiul l-am pus la umflat cu apa rece si apoi l-am oparit.
Cam asa arata baterea laptelui in imagini:







(pentru ca laptele era prea rece si untul se incapatana sa nu iasa am pus putineiul intr-un vas cu apa calda):
Atentie:Daca putineiul a fost oparit cu putin inainte de a incepe baterea (si e caldut) iar laptele acru e la temperatura camerei untul va iesi la suprafata dupa 30-40 minute de batere dar daca putineiul si laptele sunt reci poate dura mult mai mult (cum am patit noi de data asta).
Asa arata untul separat:
Asa arata untul separat:
Pe masura ce se separa se aduna cu lingura si se mesteca. Pentru ca traditia sa fie completa observati ca noi am folosit lingura din lemn si strachina:


Se amesteca untul bine de tot cu lingura pentru a elibera laptele:

iar dupa ce s-a scurs tot laptele din el se spala cu aceleasi miscari in mai multe ape reci:


Asta e intregul proces. Necesita timp si efort dar rezultatul e pe masura. Dupa ce o sa gustati untul asta va asigur ca n-o sa mai vreti unt din comert (fie el de import, impachetat atractiv si cu mentiunea ca are 80% grasime). E atat de gras, de gustos si de moale incat nu te poti opri din admiratie (asta mi s-a intampla mie). De sanatate nici nu mai vorbim, am vazut ca si untul din supermarket a inceput sa aiba conservanti si aditivi alimentari iar la pret chiar nu se poate compara cu nimic: 4 litri de lapte inseamna 8 RON. Din 4 litri de lapte acru au ramas 3,5 litri lapte de baut (mai slabut dar foarte gustos) si untul din imaginea de mai sus. E foarte convenabil asa ca va invit sa ne pastram traditiile si sanatatea!







3 comentarii:
Eu am avut privilegiul sa mananc astfel de unt la mama-soacra. Dar anii au trecut, mama nu mai este,iar putineiul e doar o amintire. Pacat! As da orice sa intorc timpul si sa am mintea de acum.As sta pe langa dumneaei, si as bate si eu putineiul sa invat. Acum e prea tarziu!
Extraordinar, Niko ! Ca si copil crescut la bloc, n-am vazut niciodata cum se face untul de tara. Tare-as mai gusta o bucatica... Frecat cu usturoi si cimbru, si busuioc, si sare, pe o bucatica de paine rumenita in cuptorrrrr... :D
Marada, niciodata nu e prea tarziu! Poti sa faci o incercare in amintirea mamei tale...
Leo, noi l-am mancat cu paine de casa si dulceata de visine dar deja mi-ai dat o idee pentru saptamana viitoare.
Trimiteţi un comentariu