13 mai 2008
Zilele astea am avut o stare usor melancolica (poate si pe fondul oboselii) si mi s-a parut foarte potrivit sa-l citesc pe Marin Sorescu. Multe poezii au o sensibilitate aparte.Una insa mi-a atras atentia in mod special : "Scara la cer"- scrisa de poet in ultima parte a vietii
Un fir de paianjen
Atarna de tavan,
Exact deasupra patului meu.
In fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus !
Desi am slabit ingrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu inainte,
Pas ! Pas!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu