Betty

Daca va intrebati ce mai face Betty :
E o draguta ! Aici miroase aparatul foto (poate e ceva bun de mancat ?)

Budinca de taietei cu branza de oaie

Noua ne place foarte mult branza de oaie si pentru ca in perioada asta branza se gaseste din belsug am facut un stoc impresionant.

Ingrediente :

• 250 g taietei
• 400 g branza de oaie
• 2 oua
• 4 linguri de zahar
• 100 g stafide
• un praf sare
• "o nuca" de unt

Mod de preparare :

Taieteii se fierb in multa apa. Dupa ce s-au fiert se amesteca cu branza sfaramata, zaharul, galbenusurile, stafidele si in final cu albusurile care au fost batute spuma cu un praf de sare. Se tapeteaza o tava cu grasime, se aseaza amestecul si se unge la suprafata cu unt. Se coace budinca la foc mediu pana ce devine aurie.

Gogosi din branza

Daca va plac gogosile trebuie neaparat sa incercati reteta asta :

Ingrediente :

• 300 g branza telemea rasa
• 3 oua
• 6 linguri zahar tos
• 1/2 pahar lapte batut
• un varf cutit bicarbonat
• faina cat cuprinde pentru a rezulta un aluat tare.

Mod de preparare :

Se amesteca cu o lingura toate ingredientele. Se formeaza cu mana uda gogosele care se prajesc in ulei fierbinte, se scot cu spumiera si se aseaza pe hartie absorbanta. Se pudeaza cu zahar cat sunt caldute.

Sunt delicioase !

Randuieli

Si pentru ca Irina a postat pe blogul ei un articol foarte interesant numit "Femeia-mantuirea sau osandirea barbatului?" ma vad "obligata" sa mai postez cateva versuri de Marin Sorescu (de data asta o poezie publicata in anul 1973 cand poetul avea doar 37 de ani)

Randuieli

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă
Că ce ştie ea?

Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?

Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul şi plecai după fete,
Le încântai din fluier.

Nu mai sunt rânduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii,
Rămânea jos grâul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte bătut şi te ştergeai la gură cu mâtca,
Mâncai un geac de brânză, coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, când îl spoia mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu lingura ,
După aia îl băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte
Când se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mână
Săreau, se gudurau pe lângă ea.
Ştiţi că şi anul acesta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine.

Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea? Că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi om,
Una-două îi leapădă, zice că a râvnit la varză acră şi n-a
Găsit la repezeală şi i-a lepădat,
Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a-mpuţinat lumea.
Înainte când veneau turcii pe-aici cine-i lua la palme? – câte zece-doisprezece
Săreau din câte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul:
„Daţi mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă.”

Dar discută astea cu Maria Bălii – uite-o că vine – toată ziua prin odăi – să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viaţa cu fundu’ pe cămaşă degeaba şi nici tabla
Înmulţirii n-o ştie.
- Mărie, cât fac fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei?
- Însoară-te, mă, Târziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii.
- Păi găseşte-mi tu una, care să-mi placă şi să-mi pupe mâna la comandă,
Că acum o iau.
- În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau câte-un cusur,
Era poreclit Târziu, dar numai Maria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă,
Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă alt puls, dat cu o sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor şi după cum citise el în
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se-ntoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul.
Casa lor bătrână, de moşneni domoli şi aşezaţi,
Intra încet în pământ.

(La lilieci, Cartea intai, 1973)

Scara la cer

Zilele astea am avut o stare usor melancolica (poate si pe fondul oboselii) si mi s-a parut foarte potrivit sa-l citesc pe Marin Sorescu. Multe poezii au o sensibilitate aparte.Una insa mi-a atras atentia in mod special : "Scara la cer"- scrisa de poet in ultima parte a vietii

Un fir de paianjen
Atarna de tavan,
Exact deasupra patului meu.

In fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus !

Desi am slabit ingrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu inainte,
Pas ! Pas!

Lapte batut

Pentru a face lapte batut in casa am vizitat targul olarilor si mi-am cumparat o oala de lut smaltuita in exterior si in interior :Nu-i asa ca e frumoasa ? E si foarte practica.
Laptele batut se face in felul urmator : se fierbe laptele (doar pentru a inlatura eventuali microbi) si apoi se rastoarna in oala smaltuita. Se lasa sa se raceasca putin.

Cand laptele e cald se pune in el o bucatica da paine. Se acopera vasul si se pastreaza in camera(noi il lasam in bucatarie). In maxim 24 ore e gata.
Dulce-acrisor, mult mai gustos si mai sanatos decat laptele batut din comert.

Ciorba de bureti (intestine de miel)

Desi e o mancare cu specific oltenesc e prima oara cand am gatit o astfel de ciorba.

Ingrediente :

• intestinele de la miel
• carne de miel (coada si gatul)
• zarzavat (morcov, ceapa, cartof)
• ceapa verde
• leustean
• 1 l bors din tarate
• sare
  

Mod de preparare :

Carnea se pune la fiert impreuna cu sarea in apa rece. Intestinele se curata bine, se tin in apa si otet cateva ore iar apoi se oparesc. Dupa oparire se taie bucati de cativa centimetri si se pun impreuna cu zarzavatul ras peste carnea fiarta.Se lasa totul sa fiarba, se adauga borsul (clocotit separat in prealabil) si ceapa verde tocata iar apoi se drege cu ou.

Merge foarte bine cu mamaliguta si ardei iute.

Grisine

De multe ori cand imi e foame intru in magazin sa caut ceva pentru rontait si de cele mai multe ori aleg grisine sau covrigei simpli pentru ca ma gandesc ca ar trebui sa nu contina prea multi aditivi alimentari. Din pacate gresesc. Zilele trecute am citit un articol scris de Profesorul Gheorghe Mencinicopschi legat de componenta unor "covrigei simpli" si atunci am hotarat sa prepar in casa covrigei, grisine sau alte tipuri de aluat si sa renunt in totalitate la cumpararea lor.
Mai multe articole despre componenta diverselor produse din comert sint aici

Pentru grisine reteta este foarte simpla : se amesteca 500 g faina cu 15 g drojdie, 1 lingurita sare (eu am pus mai putina), 1 lingurita zahar,250g apa (o cana), 50 g ulei de palmier si o mana de seminte de susan. Se amesteca toate foarte bine si se lasa aluatul la dospit pentru o ora.
Eu am pus in tava de la aragaz hartie de copt si am modelat aluatul direct pe ea. L-am taiat cu ajutorul cutitului ondulat, am uns grisinele cu ou si le-am presarat cu seminte de floarea-soarelui:
Le-am lasat in cuptor pana s-au rumenit bine :
Foarte gustoase ! O sa pregatesc o cantitate dubla pentru concediu !

10 MAI - Ziua Pasarilor si Arborilor

O zi speciala in care fiecare om ar trebui sa faca un gest pentru protejarea naturii.

Am cautat o melodie potrivita zilei de astazi si m-am oprit din nou la Tudor Gheorghe si Orchestra Filarmonicii din Craiova: Salcamii

Iata si versurile melodiei :

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umbla despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară.

Și l-au scos de dimineață
Alb și încărcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă.

Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată.

Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele.

S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e atât de calmă,
Ține luna lunguiață
Ca pe-o inima în palmă.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei să fiu cuminte?